ÎMPREUNĂ PENTRU: Un sistem social adecvat

Diagnostic

• Lipsa de infrastructură și accesul la programe educaționale de calitate produc un decalaj vizibil între șansele copiilor din mediul rural comparativ cu cei din mediul urban. Dreptul unui copil la dezvoltare nu ar trebui să depindă de lucrurile de bază precum accesul la un calculator, la școală, sau de problema transportului spre școală din cauza unui drum neaccesibil sau a lipsei mijloacelor de transport în comun.

• Comunitățile marginalizate și sărace din mediul rural și urban din România au o serie de trăsături comune, care includ printre altele lipsa actelor de identitate, a proximității instituțiilor de învățământ, a locurilor de muncă și a apei curente.

• Principalele direcții de acțiune în domeniul dizabilității sunt axate pe accesibilitate, participare, egalitate, încadrare în câmpul muncii, educație şi sănătate. Viața independentă este posibilă prin accesibilizarea mediului fizic şi informaţional care să permită persoanelor cu dizabilități să aibă control asupra propriei lor vieţi. Serviciile trebuie să fie accesibile tuturor şi furnizate pe baza șanselor egale, permiţând flexibilitate persoanelor cu dizabilități în viaţa de zi cu zi. Viața independentă necesită accesibilizarea mediului construit şi transportului, accesul la asistenţă personală şi/sau servicii comunitare, indiferent de nivelul de asistenţă necesar. Reformele în domeniul respectiv necesită revizuirea cadrului legislativ şi normativ în vederea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități, resurse financiare adecvate pentru dezvoltarea serviciilor specializate.

PACT 1: Același start în viață pentru fiecare român

Indiferent unde se naște, orice român ar trebui să aibă același start în viață. Acest start presupune, printre altele, acces la educație de calitate, la un sistem sanitar ușor accesibil și de calitate, la infrastructură de apă și canalizare, sau la un drum în stare bună.  

Direcții de acțiune

• Niciun român fără acte de identitate. Modificarea procesului de înregistrare a noilor născuți pentru a asigura eliberarea Codului Numeric Personal (CNP) automat la naștere și simplificarea procedurii pentru obținerea unui CNP de către adulți; 

• Accesul la servicii medicale adecvate pentru fiecare român. Continuarea consultațiilor de specialitate și analizelor medicale gratuite, mai ales în mediul rural, pe modelul caravanelor medicale; 

• Acces mai ușor la creşe şi grădinițe. Creșe gratuite în zonele urbane și asigurarea îngrijitorilor în zone rurale. Investiții în sisteme de transport în comun care să permită copiilor din zonele rurale un acces mai ușor la grădinițe și școli din orașele apropiate. Continuarea programului “Fiecare Copil în Grădiniță” prin furnizarea de rechizite și îmbrăcăminte; 

• Susținerea și lărgirea programelor alternative de educație. Continuarea programelor “Şcoala după Şcoală” și “A doua Şansa” și crearea de noi programe care să susțină pregătirea adecvată în domeniul tehnologiilor digitale și care să prevină abandonul școlar.

PACT 2: O atenție sporită pentru comunități marginalizate și sărace

Indiferent unde trăieste, fiecare român ar trebui să aibă aceleași oportunităţi în viață, fiind nevoie printre altele de o atenţie sporită pentru comunități marginalizate și sărace, prin investiţii cheie care să faciliteze accesul la educație de calitate, la un sistem sanitar adecvat, la infrastructură de apă și canalizare, sau la un drum în stare bună.  

Direcții de acțiune

• Îmbunătățirea accesului la apă curată, electricitate, drumuri şi transport în comun unei analize complete a tuturor proceselor din administrația publică care includ elemente de interacțiune cu cetățenii. Se vor stabili: etapele procesului, timpii necesari fiecărei etape și propuneri pentru simplificare. Se vor organiza totodată consultări cu cetățenii pentru identificarea pașilor în plus în procesele administrative, iar propunerile de simplificare se vor colecta și publica inclusiv online; 

• Sprijin special pentru educaţia persoanelor din comunităţi marginalizate. Asigurarea accesului la creşă, grădiniţă, şcoală, universitate – prin crearea de locuri speciale pentru cei cu venituri mici sau din zone marginalizate, crearea de cursuri online la universităţi acreditate, şi susţinerea învăţării pe tot parcursul vieţii prin cursuri de recalificare. Îmbunătățirea instrumentelor pentru identificarea școlilor dezavantajate, pentru a asigura faptul că toți copiii beneficiază de oportunități egale; 

• Creșterea accesului la tehnologii pentru persoanele din comunităţi marginalizate. Implementarea efectivă a conceptului de e‐incluziune prin extinderea rețelei de Puncte de Acces Public la Informații (PAPI) și crearea de competențe digitale pentru persoanele defavorizate, pentru un acces uşor la serviciile electronice de interes public. Investiții în îmbunătățirea actualului sistem IT, pentru a construi un sistem electronic de asistență socială eficient; 

• Dezvoltarea serviciilor sociale integrate la nivel comunitar. Asigurarea prezenţei mediatorilor şcolari şi asistenţilor sociali în fiecare comunitate marginalizată sau săracă, și consolidarea serviciilor sociale de protecție a copilului; 

• Creșterea ocupării forței de muncă în rândul persoanelor cu venituri reduse și a celor din grupurile vulnerabile prin programe personalizate de activare a forței de muncă.

PACT 3: Accesibilitate şi viaţa independentă

Accesibilitatea reprezintă o condiţie premergătoare pentru a asigura egalizarea de şanse şi incluziunea socială. Fără o intervenţie adecvată, concertată şi eficientă, fără un efort permanent din partea tuturor factorilor cu putere de decizie în acest domeniu, riscăm ca un număr din ce în ce mai crescut de persoane cu dizabilităţi să fie în continuare dependente de diverse forme de ajutor, care la ora actuală nu este nici suficient şi nici adecvat necesitaţilor reale. În acord cu responsabilităţile României ce decurg din ratificarea “Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi” şi din “Strategia europeană privind dizabilitatea 2010 – 2020”, Pactul pentru “Accesibilitate şi viaţa independentă’’ este următorul:  

Direcții de acțiune

• Identificarea barierelor care împiedică în mod deosebit persoanele cu dizabilităţi să îşi exercite drepturile fundamentale şi care le îngrădesc participarea în societate în condiţii egale cu ceilalţi; 

• Întocmirea unui set de măsuri necesare pentru eliminarea acestor bariere şi pentru sistematizarea acelor tipuri de accesibilităţi existente, dar neconforme cu normativul specific în domeniu; 

• Accesibilizarea eficientă din perspectiva utilizării de către persoanele cu dizabilităţi a mijloacelor de transport în comun şi a staţiilor aferente acestora; 

• Crearea unei reţele de transport alternativ specializat, pe sistemul call center; 

• Crearea rutelor semnalizate prin marcaje tactile contrastante, acestea putând fi utilizate de către persoanele cu deficienţe de vedere; 

• Dotarea principalelor intersecţii cu semafoare acustice; 

• Coborârea bordurilor şi sistematizarea acestora la trecerile de pietoni şi acolo unde sunt necesare la nivelul la care acestea să poată fi folosite în condiţii de deplină siguranţă de către persoanele cu dizabilităţi; 

• Asigurarea, în clădiri şi alte spaţii publice de semne în limbaj Braille şi forme uşor de citit şi de înţeles; 

• Asigurarea de cititori şi interpreţi profesionişti de limbaj mimico-gestual; 

• Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la noi tehnologii, sisteme informatice şi de comunicaţii, precum şi la informaţii de interes public în format accesibil; 

• Permiterea accesului câinelui ghid în toate mijloacele de transport în comun şi în toate locurile unde prezenta acestuia este necesară persoanei dependente de o asemenea companie.

PACT 4: Respect pentru persoană

Romania are nevoie de o reformă a sistemului de asistență socială care să urmeze ca principiu de bază drepturile copilului și drepturile omului la protecție socială din partea statului, conform principiilor asumate prin Convențiile internaționale ratificate de statul român și prin Constituție.  

Direcții de acțiune

• Centrarea politicilor sociale pe familie și abordarea din punctul de vedere al managementului de caz realizat de asistentul social. Romania astăzi, nu poate oferi servicii integrate oricărui membrual familei, indiferent de varsta acestuia. Prin urmare, noi propunem ca programele de asistență socială să aibă; 

• Accesul la servicii medicale adecvate pentru fiecare român.Continuarea consultațiilor de specialitate și analizelor medicale gratuite, mai ales în mediul rural, pe modelul caravanelor medicale; 

• Buget de intervenție gestionat de asistentul social. Asistentul social este primul actor care ar putea identifica problemele unui individ. Pentru a răspunde corespunzator acestor probleme, asistentul social trebuie sa aibă și instrumentele necesare, respectiv un buget de intervenție în gestiune pentru menținerea individului în familie și prin acordarea de servicii de sprijin de către autorități publice sau organizații neguvernamentale (indiferent dacă este vorba de sprijin pentru prevenirea separării copilului de familie, abandonului școlar, servicii de recuperare pentru copilul / tânărul cu dizabilități, consiliere, sprijin / asistență la domiciliu vârstnici ș.a.m.d.); 

• Reglementarea sectorului de muncă domestică din legislația muncii. Orice cetățean al acestei țări, indiferent de profesie, trebuie să fie în măsură să iși exercite meseria în cele mai bune condiții. În acest sens, România trebuie să reglementeze.

PACT 5: O piață a muncii incluzivă

Un studiu al Băncii Mondiale arată că în 2011 numai 42% din bărbații romi cu vârstă de 15-64 ani și 19% din femeile rome din aceiași grupă de vârstă aveau un loc de muncă – inclusiv un loc de muncă la negru. Mai mult, venitul mediu al unui bărbat rom este estimat la numai 20% din venitul mediu al bărbaților din România, în timp ce venitul mediu al unei femei rome se ridică numai la 12% din venitul mediu al femeilor din România. Raportul Băncii Mondiale estimează că o creștere a productivității în cadrul polulație rome estimate până la nivelul de productivitate mediu din România poate conduce la creșterea PIB-ului cu peste 3%.  

Direcții de acțiune

• Centrarea serviciilor sociale in jurul școlii pentru membrii comunităților dezavantajate. Școala este punctul central al serviciilor publice care permite un focus pe familie si ii intareste rolul de centru al comunității. Școala trebuie să devină un motor de incluziune socială, prin suplinirea activităților SPAS și oferirea de informații, consiliere și servicii sociale, de sănătate și educaționale. 

• Absorbția fondurilor europene.Pe lângă resursele publice alocate de la bugetul de la stat, unul dintre cele mai importante instrumente europene de finanțare a sistemului social îl constituie fondurile UE. În mod special, pe lângă fondurile alocate de la bugetul de stat, România ar putea folosi Fondul Social European pentru finanțarea programelor sociale naționale axate pe accesul la piața muncii și incluziune. Cu toate că nevoile sunt multe, rata României de absorbție de fonduri UE este extrem de scăzută – aflându-se pe ultimul loc – cu numai 57,33% din fondurile europene alocate pe 2007-2013 absorbite la 30 noiembrie, 2015. În acest sens, România trebuie să determine ca și prioritate majoră pentru perioada 2015-2020, creșterea capacității de absorbție de fonduri europene; 

• Realizarea unui sistem IT de management al informațiilor și accesibilitatea datelor pentru a asigura evaluarea, monitorizarea și transparența programelor sociale care sunt în curs de implementare.Asistentul social este primul actor care ar putea identifica problemele unui individ. Pentru a răspunde corespunzator acestor probleme, asistentul social trebuie sa aibă și instrumentele necesare pentru menținerea individului în familie și prin acordarea de servicii de sprijin de către autorități publice sau organizații neguvernamentale (indiferent dacă este vorba de sprijin pentru prevenirea separării copilului de familie, abandon, șamd); 

• Reglementarea sectorului de muncă domestică din legislația muncii. Astfel de sisteme asigură, pe de o parte, o transparență totală în procesul de implementare și monitorizare a proiectelor, iar pe de altă parte, ele asigură o eficiență crescută în evaluarea proiectelor. Aceste sisteme permit cartografierea problemelor sociale de la nivelul comunităților, permitand ulterior elaborarea unor strategii de interventie pentru a asigura dezvoltarea locală, județeană și națională. Pentru componenta de implementare, este necesară corelarea programelor informatizate existente astfel incât să se asigure o bună coordonare a alocării financiare.