SECTORUL PRIVAT

ÎMPREUNĂ PENTRU: Un sector privat performant

 

Diagnostic

  • România este țara din UE cu cea mai rapidă creștere economică din 2000 în 2013. Exporturile României au crescut de 8 ori între 1995 și 2014 iar în 2014 România avea un ”Indice al Complexității Economice” (calculate de MIT Observatory of Economic Complexity), mai mare decât al Spaniei, Portugaliei, Canadei, Turciei, Rusiei, Norvegiei și Australiei – fiind pe locul 29 din 124 țări. Cu toate acestea, România este a doua cea mai săracă economie în UE (numai bulgarii o duc mai prost decât noi), cu un PIB pe cap de locuitor (ajustat la puterea de cumpărare) la 55% din media UE.
  • 27% din populația activă a țării este încă ocupată în agricultură (cea mai mare pondere în UE), în condițiile în care productivitatea muncii în acest sector este de 7 ori mai redusă decât în domeniul serviciilor și industriei iar ponderea agriculturii în PIB a ajuns în 2014 la un minim istoric – 4.4%. România deține aproape o treime din fermele din Uniunea Europeană, însă dimensiunea medie a acestora este de doar 3,6 hectare, față de o medie europeană de 14.2 hectare.
  • În 2012, aproximativ 42% din exporturile României au fost generate de 30 companii – majoritatea cu capital străin. Aproximativ 70% din exporturile României merg spre UE, cu Germania, Italia și Franța deținând 35% din sold.
  • România ocupă ultimul loc în UE în ceea ce privește ponderea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea-inovarea în PIB, de doar 0.4% față de peste 3% în țările scandinave și o medie de 1.9% la nivelul Statelor Membre. Mai mult, 43% dintre resursele alocate în acest sens au fost utilizate în sectorul guvernamental.
  • Bugetele publice și fondurile UE alocate dezvoltării infrastructurii în România sunt insuficiente raportat la nevoile reale existente. Documentele programatice elaborate în ultimii ani indică un necesar de investiții în infrastructura publică de aproximativ 125 miliarde Euro, cu un deficit de finanțare de aproximativ 75 miliarde Euro. Pentru a acoperi într-un ritm mai alert acest deficit de infrastructură, trebuie create condițiile pentru o implicare mai eficientă a sectorului privat.
  • Conform raportului “Doing Business” al Băncii Mondiale 2016, înființarea unei firme durează în medie 8 zile în România, față de 4 zile în Franța, 5 zile în Marea Britanie și 6 zile în Italia. In privința conectării la curent electric, România se afla pe o pozitie îngrijorătoare (locul 133 din 189 de economii ale lumii). De asemenea, obținerea unei autorizații de construcție situează România pe locul 105, necesitând peste 15 proceduri administrative și peste 257 de zile pentru obținerea sa.

 

PACT 1: O mai bună mobilizare a capitalului privat în investiții publice

  O guvernare inteligentă înseamnă implicarea banilor privați în investițiile publice. Parteneriatul Public Privat, concesiunile de lucrări și servicii precum și alte modele de atragere a capitalului privat în realizarea de investiții publice pot încuraja dezvoltarea tuturor sectoarelor economiei: construcții, producție, industrii. Cu cât reușim să atragem mai mult capital privat în economie cu atât vom avea locuri de muncă mai multe și mai bine plătite, venituri mai mari la taxe locale și un nivel de trai mai ridicat. Modul cum se desfășoară achizițiile publice, într-un mediu puțin predictibil și conform unor criterii care nu țin cont de calitatea serviciilor ofertate, face ca un întreg sistem al cheltuielilor publice să fie ineficient și susceptibil de abuzuri, în defavoarea cheltuielii banului public cu responsabilitate și cu o valoare adăugată scăzută din punctul de vedere al efectului util.

 

Direcții de acțiune

    • Îmbunătățirea cadrului legislativ pentru a permite atragerea capitalului privat în investiții publice.
      • Elaborarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii Parteneriatului Public Privat (PPP): legea de realizare a PPP-urilor există, însă nu au fost încă elaborate normele de aplicare. Prin urmare nicio autoritate nu poate realiza proiecte în PPP cât timp nu are normele de aplicare ale legii. În acest sens ar fi utilă elaborarea acestor norme de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în consultare cu Ministerul de Finanțe și cu factorii relevanți (autorități publice, companii private). În urma finalizării legislației necesare proiectelor de tip PPP volumul de investiții ce poate fi realizat în prezent prin bugetele locale și centrale se va putea multiplica semnificativ. Se vor putea realiza proiecte cu bugete mai mari, utilizând combinații de buget de stat, capital privat și fonduri europene. De asemenea, randamentul unor astfel de proiecte va fi mult crescut datorită implicării capitalului și know-how-ului privat.
      • Elaborarea legislației pentru realizarea proiectelor din domeniul energiei și a eficienței energetice, cu capital privat (modele ESCO): eficiența energetică este un domeniu vital pentru dezvoltarea țării, domeniu definit ca prioritar inclusiv de Uniunea Europeană. Clădirile consumă aprox. 40% din total energie consumată la nivel mondial, iar reducerea consumului de energie este un obiectiv asumat de România prin legislația națională și comunitară. Dar astfel de proiecte au valori mari și, deși duc la economii semnificative de costuri, investițiile de obicei nu pot fi susținute sau pot fi susținute doar parțial de autoritățile locale. Însă prin implementarea unor modele prin care sunt implicate în finanțare companii private, care în schimb primesc o parte din economia realizată, volumul de proiecte ce poate fi realizat devine mult mai mare. În acest sens, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împreună cu Ministerul de Finanțe trebuie să atingă următoarele două obiective:
        • Definirea unui model de contract de performanță, care să stipuleze cadrul general prin care o primărie primește capital privat pentru astfel de proiecte și oferă în schimb o parte din economia realizată;
        • Elaborarea legislației în vigoare care să reglementeze foarte clar acest model de finanțare.
      • Preluarea modelelor de succes implementate în alte țări europene în domeniul atragerii capitalului privat. Organizarea de vizite și consultări cu autorități relevante din state care atrag cu succes capital privat în investiții publice. Un astfel de model poate fi Spania, țara cu cea mai mare infrastructură de transport la nivel european și cu unul din cele mai de succes modele de atragere a capitalului privat în realizarea lucrărilor de infrastructură. Întâlniri bilaterale cu ministerele de resort spaniole, cu scopul aprofundării acestor modele de către autoritățile Românești pot oferi cunoștințele necesare preluării și implementării acestor modele în legislația națională.
      •  

PACT 2: Scăderea barierelor pentru înființarea de noi firme  

Un mediu antreprenorial dinamic este esențial pentru economia unei țări. Dacă cetățenii pot deschide firme cu ușurință atunci numărul acestora va fi mai mare, ceea ce va genera în timp locuri de muncă, profituri și inovație. În ultimii ani Romania a făcut progrese în această direcție și numărul de zile necesare pentru înfiintarea unei firme a scăzut la 8, față de câteva săptămâni în trecut iar numărul de proceduri la 5. Situația mai poate fi îmbunătățită, în special datorită informatizării și a simplificării procedurilor de obținere a avizelor. Scăderea barierelor pentru înființarea unei firme este importantă pentru că ar putea crește atractivitatea mediului de afaceri local față de țările din regiune și ar ajuta la recuperarea decalajului față de Europa de Vest.

 

Direcții de acțiune

      • Folosirea internetului pentru a ușura procesul de înregistrare al firmelor. În prezent două din cele cinci proceduri care sunt necesare pentru înregistrarea unei firme pot fi efectuate online. Este vorba despre rezervarea numelui societății la Oficiul Național al Registrului Comerțului și despre înregistrarea la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Sistemul actual ar putea fi reformat prin creșterea numărului de proceduri care pot fi îndeplinite online:
        • Inregistrare online la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Portalul ONRC oferă o serie de opțiuni online, dar acestea ar putea fi simplificate.
        • Înregistrare online la Agenția Națională de Administrare Fiscală
      • Ghișeul unic pentru înregistrarea firmelor în cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului.Pentru a ușura înregistrarea firmelor noi ONRC ar putea funcționa ca punct unic de contact electronic între viitorii antreprenori și stat. Portalul ONRC ar putea cuprinde și procedurile care trebuiesc îndeplinite în prezent la ANAF și ITM. Formularele necesare pentru aceste instituții ar putea fi completate pe situl ONRC si transmise electronic, ceea ce ar ușura procedurile birocratice și ar face posibil ca procesul să se desfășoare într-o singură zi. Acest model este implementat în Noua Zeelandă unde portalul Companies Office (https://www.business.govt.nz/companies/) preia toate formularele necesare înregistrării unei firme.
      • Crearea unui portal național de informare pentru antreprenori. Ministerul Economiei ar putea crea un portal național pentru antreprenori care să cuprindă informațiile relevante pentru înregistrarea unei firme și informații despre legile în vigoare în ceea ce privește impozitele, piața de muncă, etc. De asemenea, portalul ar putea să conțină informații cu privire la finanțările disponibile și statistici relevante în legatură cu piața din Romania, exemple de bune practici și studii de caz. Acest tip de portal este implementat deja de Singapore (https://www.smeportal.sg/content/smeportal/en/home.html), țară clasată pe primul loc în topul Ease of Doing Business.
       

PACT 3: Crearea de unități de atragere de investiții  

Atragerea capitalului privat în economia românească nu poate fi o activitate pasivă, de așteptare a investitorilor. Aceștia trebuie stimulați și atrași prin activități concrete, prin care le sunt prezentate oportunități și facilități pentru investitori în România (fonduri nerambursabile, facilități fiscale, ajutor de stat), dar și proiecte de investiții concrete. Economia românească nu se poate moderniza într-un mod susținut fără aportul investitorilor străini. Este greu să generezi tehnologiile, know-how-ul și procedurile operaționale rafinate în țările din Vest de-a lungul a mai multor decenii. Este mult mai ușor să beneficiezi de un transfer al acestor tehnologii, know-how și proceduri, ceea ce permite o creștere rapidă a cunoștiințelor și productivității unui număr mare de oameni și crează condițile propice pentru inovare și schimare tehnologică endogenă. Dezvoltarea unei agenții de atragere a investitiilor straine cu oameni profesioniști, buni cunoscatori ai industriilor românești cu potențial, este imperios necesară dacă România își dorește noi investitori în domenii cu valoare adaugată mare.

 

Direcții de acțiune

      • Crearea unei Agenții de Promovare a Investițiilor în România
        • Înființarea și organizarea structurii agenției la nivel național. Agenția va avea o conducere și echipă selectate pe criterii de competență și expertiză în piețe de capital și proiecte de investiții. În primă etapă se va crea biroul central, cu rol de coordonare a întregii activități, iar în fază secundă se va încuraja crearea de birouri locale. Autoritățile locale cunosc potențialul local cel mai bine și ca atare sunt și cei mai în măsură să știe ce fel de investitori ar dori să atragă. Procesul de atragere al investitorilor străini ar trebui să includă și o implicare permanentă a actorilor locali relevanți (firme private, camere de comerț, ONG-uri, societate civilă) pentru a asigura că noile investiții nu crează distorsiuni în piața locală (de ex. un mare retailer poate falimenta magazinele mici de cartier). 
          Obiectivul Agenției Naționale de Promovare a Investiților va fi promovarea oportunităților din România, respectiv informarea acestora cu privire la:
        • Fonduri europene disponibile pentru firmele înființate în România;
        • Facilități fiscale, legislație;
        • Listă de proiecte pre-evaluate și precalificate, cu indicatori specifici;
        • Alte oportunități din piață: colaborări posibile cu clustere românești, parteneriate cu universități, centre de transfer tehnologic etc. 
          Obiectivul Agențiilor Locale de Atragere a Investiților va fi:
        • Atragerea de investitori care răspund specializării forței de muncă la nivel local, cu un focus pe investiții cu private cu valoare adăugată mare – sau cel puțin mai mare decât ceea ce se oferă în momentul acela la nivel local;
        • Crearea unor condiții favorabile pentru atragerea investitorilor (de ex., parcele de pământ suficient de mari, utilități, acces la rețeaua de transport public pentru a înlesni accesul la forța de muncă);
        • Oferirea de informații și asistență atât pentru investitorii străini cât și pentru investitorii locali, pentru a înlesni și facilita cât mai multe investiții.
        • Intermedierea relatiilor de natura institutionala intre investitorii regionali si autoritatilor nationale pentru problemele de natura administrativa care pot aparea din pricina legislatiei putin predictibile si incoerente. 
    • Susținerea unor structuri de lobby românesc în marile centre financiare ale lumii: Londra, New York, Singapore Hong-Kong, Viena, Dubai, Los Angeles, Silicon Valley, Shanghai și altele. Aceste structuri (formale sau informale), formate și finanțate prin cooperarea între sectorul public, privat și neguvernamental, vor avea următoarele roluri:
      • Organizarea de evenimente de socializare între actori relevanți din România (companii, reprezentanți ai autorităților publice locale) și investitori locali;
      • Organizarea de misiuni comerciale în centrele financiare internaționale (pentru companii românești) și către România (pentru potențiali parteneri și investitori străini);
      • Coagularea Diasporei din fiecare regiune în susținerea, dezvoltarea și promovarea proiectelor Românești; 
    • Dezvoltarea unui corp de experți în domeniul investițiilor străine (juriști, economiști, analiști financiari) care să poată preîntâmpina sau reprezenta Statul român în arbitrajele de investiții internaționale la care România este parte. România a pierdut în ultimii ani mai multe procese internaționale care au stârpit imaginea țării ca fiind un stat care poate atrage investitorii și au creat premizele unor despăgubiri bănești foarte mari într-o multitudine de cazuri ce ar fi putut fi evitate.

 

PACT 4: Noi oportunități pentru forța de muncă din agricultură

  Sectorul agricol nu este un motor de creștere în nici o țară dezvoltată. Este un sector strategic, ce trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern, dar nu este un sector care să permită creșterea susținută a unei economii pe termen lung. Matematic vorbind, și la nivel global, sectorul agricol trebuie să asigure hrana oamenilor de pe planetă – ceea ce o face în momentul de față. Potențialul de creștere este ca atare limitat – supraproducția de produse agricole de obicei rezultând în scăderea prețului lor. Potențial de creștere există de obicei pe nișe clare (de exemplu, brânza maturată, vinul din anumite regiuni, ciocolata de calitate superioară) și pentru culturile ce pot fi vândute sub prețul mondial (datorită mecanizării și inovării – de exemplu culturile modificate genetic). Ca atare, sectorul agricol românesc nu poate să devină competitiv decât prin specializare pe nișe clare, și prin mecanizare și exploatarea unor suprafețe mai mari de teren (introducerea culturilor modficiate genetic nu ar trebui încurajată având în vedere lipsa datelor cu privire la potențialele efecte adverse ale acestor culturi). În același timp trebuie avut în vedere că regiunile cu cele mai mari exploatări agricole, sunt și regiunile cu populația cea mai însărăcită. Mulți din agricultorii din aceste zone își dau parcelele în arendă și nu pot să întrețină mici exploatări care să le asigure un standard de viață decent.

 

Direcții de acțiune

    • Înlesnirea accesibilității către oportunitățile oferite de orașele dinamice. Orașele oferă oportunități (locuri de muncă mai multe și mai diverse, educație terțiară, servicii de sănătate specializată) pe care satele și comunele din România nu pot să le ofere. La țară însă, oamenii pot însă să aibă acces la condiții de locuire mai bune (stai la casă nu la bloc) și la costuri de viață mai scăzute. Pentru a permite oamenilor să profite atât de oportunitățile pe care le oferă orașele cât și de costurile de viață mai scăzute de la sat, e important ca orașele cele mai dinamice să fie cât mai accesibile pentru oamenii din jurul lor. Aceasta înseamnă atât o infrastructură rutieră și feroviară bine pusă la punct, cât și un sistem de transport metropolitan eficient li de calitate. Cu cât vor fi mai mulți oameni de la țară care vor accesa oportunitățile de la oraș, cu atât va avea România o populație mai productivă și o creștere economică mai sănătoasă.
    • Folosirea strategică a fondurilor UE și a celor de la bugetul de stat pentru a încuraja producția agricolă de nișă. Agricultura de subzistență permite unui număr important de români să aibă un trai decent în lipsa altor oportunități. Ar trebui însă ca subvențile acordate acestor mici fermieri să încurajeze producția agricolă de nișă pentru a le permite fermierilor pornirea unor afaceri în adevăratul sens al cuvântului. Din fericire există în momentul acesta multe exemple bune de fermieri care au reușit să creeze afaceri prospere și a căror produse pot fi găsite în supermarketurile din întreaga europă.
    • Schimbarea legii cadastrului și finanțarea realizării cadastrului național, ce poate crea beneficii economice directe de peste 40 mld RON, prin înlesnirea comasarilor de terenuri și astfel crearea de ferme mari, care-și eficientizează astfel costurile de productie, permit mecanizarea și se specializează.
    • Dezvoltarea unor acțiuni de promovare ale asociațiilor la nivel local și regional intre producatori care pot astfel să negocieze mai bine prețurile pe piața intermediară și să dezvolte o serie de proiecte de investiții la nivel de asociație.

 

PACT 5: Încurajarea cercetării și dezvoltării

  Fără a inova, România nu își poate asigura creșterea pe termen lung, rămânând dependentă de inovațile făcute de alte țări. În mod evident, investițile în cercetare și dezvoltare trebuie să aibă în vedere și capacitatea piețelor românești de genera și susține inovații. Piața românească este deocamdată prea mică pentru a permite maturarea unor inovații iar piața UE este mult prea fragmentată și relativ greu de penetrat (datorită barierelor lingvistice și culturale). De asemenea, autoritățile publice sunt în general slabi administratori ai inovaților, iar atunci când inovează o fac de obicei involuntar și indirect.

 

Direcții de acțiune

  • Promovarea creerii la nivel UE a unei piețe comune cu adevărat funcționale pe servicii și inovații. O performanță mai bună a inovaților românești ține de ușurința cu care aceste inovați pot să ajungă pe piețe cât mai mari. În momentul de față, piața UE este cea mai mare piață din lume, dar este o piață care nu funcționează eficient pentru servicii și inovații. Încurajând funcționarea mai bună a piețelor pan-europene, creem practic condițile necesare pentru a înlesni apariția cât mai multor inovații românești.
  • Susținerea cercetării și dezvoltării în domeniile care au demonstrat deja potențial. A aloca pur și simplu o pondere mai mare din buget pentru cercetare și dezvoltare, nu oferă nici o garanție că vor fi efecte benefice directe și o performanță mai bună a economiei. Cercetarea și dezvoltarea trebuie încurajată în România (având în vedere ca ea este aproape inexistentă), dar o atenție sporită trebuie acordată acelor domenii unde România a demonstrat că are potențial. Ar trebui evitate sectoarele cosideratea avea potențial în alte țări dezvoltate (de exemplu, biotehnologia) dar fără un potențial clar demonstrat în România.

 

PACT 6: Înlesnirea accesului firmelor românești la piețele externe din afara UE

  Cu cât firmele românești au acces la piețe mai mari și mai diverse, cu atât vor fi mai productive. Performanța economiei românești din ultimii ani se datorează în mare parte integrării României în piața unică europeană. Poziția periferică a României în UE nu ne favorizează însă, și regiunile mai depărtate de granița de vest au în general și o performanță mai proastă. Numai aproximativ 17% din comerțul României se face cu țările imediat vecine (Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Turcia). Ca termen de comparație, Germania și Franța fac cam 63% din comerțul lor cu țările imediat limitrofe.

 

Direcții de acțiune

  • Reducerea și eliminarea barierelor privind comerțul cu țările vecine și piețele externe mari (de exemplu SUA, Japonia, China, India, Brazilia). România trebuie să depună eforturi diplomatice pentru a înlesni comerțul cu cât mai multe țări de pe glob. O atenție sporită trebuie acordată comerțului cu țările vecine. Experiența țărilor dezvoltate arată că țările vecine sunt destinația principală a exporturilor lor. Ca atare, cu cât vor exista schimburi comerciale mai intense cu Moldova și cu Ucraina, cu atât se va dezvolta mai repede Estul României. În același timp, trebuie înlesnit comerțul și schimbul de idei cu piețele mari. În acest sens, trebuie continuate eforturile diplomatice pentru a permite călătoria cetățenilor români fără viză în SUA. În felul acesta se va înlesni circulația de bunuri și idei între cele două țări și se va facilita o circulație mai ușoară a diasporei românești înapoi în România. Mulți români fără acte din SUA evită o întoarcere acasă, chiar dacă și-o doresc, deoarece nu vor să riște posibilitatea de a nu se mai putea întoarce în SUA dacă lucrurile nu merg cum trebuie acasă.
<