ÎMPREUNĂ PENTRU: EDUCAȚIE DE CALITATE: PARTEA I, INFRASTRUCTURĂ

Diagnostic

• România alocă aproximativ 3% din PIB pentru sectorul educațional față de 5.25% media în UE cu toate că ar trebui să aloce 6% din PIB conform Legii Educației Naționale - art. 8, iar salariile de pornire din sector sunt printre cele mai scăzute din Europa.

• Rezultatele testelor PISA (Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor) arată că 37.3% dintre elevii din România sunt analfabeți funcțional (adică, știu să citească, însă nu înțeleg ce citesc). 25% din populația Roma este analfabetă.

• Diferența la competențe matematice între un elev din România și media pe țările OECD este de aproximativ 1.5 ani de școlarizare.

• Numai 59% din copiii din mediul rural, și numai 37% din copiii de etnie Roma sunt înscriși la o grădiniță.

• Aproximativ 18.5% din elevii din România părăsesc școala timpuriu. Pentru copiii de etnie Roma, rata părăsirii timpurie a școlii este de 90%.

• România are una din cele mai mari rate de tineri inactivi în UE – 20% pentru grupa de vârstă 15-29 ani, iar rata șomajului în rândul tinerilor este de 12%.

PACT 1: Sprijin pentru mame

Legislația din România este relativ generoasă cu proaspetele mame, acestea beneficiind atât de concediu de maternitate cât și de concediu de creștere a copilului. Nu există însă o infrastructură de creșe pe măsură, care să permită mamelor care doresc să își continue cariera profesională alternativă la concediul de creștere al copilului. În 2015, numai 2.5% din copiii cu vârstă de 0-3 ani erau înscriși într-o formă de învățământ antepreșcolar.  

Direcții de acțiune

Extinderea rețelei de creșe din România.

• Creșe publice: Guvernul și autoritățile locale ar trebui să aloce fonduri speciale pentru construcția sau reabilitarea unor spații destinate educației antepreșcolare. Mai ales în centrele urbane mari și dinamice, se simte o nevoie stringentă pentru astfel de infrastructură, cu multe mame fiind nevoite să își întrerupă cariera profesională pentru a avea grijă de copii. Crearea unor spații adecvate pentru învățământul antepreșcolar nu necesită de cele mai multe ori investiții majore. În multe cazuri, o creșă poate fi creată prin extinderea unei grădinițe existente. De asemenea, există un număr relativ mare de grădinițe care au fost închise datorită sporului demografic negativ din ultimii ani. Unele din aceste clădiri pot fi reconvertite în creșe publice. 

• Creșe private: În Vest există un sistem extins de creșe private. Mai mult, multe companii mari au propriile creșe pentru a permite mamelor ce lucrează acolo să își aducă copiii la servici și să îi lase în grija unor profesioniști în timpul zilei. S-ar putea crea un sistem de stimulente în acest sens, pentru a încuraja sectorul privat să contribuie la umplerea golului pe această categorie de servicii.

PACT 2: Același start în viață pentru fiecare român

În 2014, numai 59% dintre copiii din mediul rural cu vârsta de 3-6 ani erau înscriși într-o grădiniță. Lipsa de infrastructură și programe educaționale adecvate îi condamnă pe acești copii la un start mai încet în viață față de copiii din mediul urban. Un obiectiv clar pentru România este creșterea ponderii copiilor din mediul rural cu vârsta de 3-6 ani înscriși într-o formă de învățământ preșcolar.  

Direcții de acțiune

• Accesul mai ușor la infrastructura de grădinițe existente: În zonele rurale aflate în proximitatea unui centru urban important, se poate gândi un sistem logistic care să permită copiilor din zonele rurale un acces mai ușor la infrastructura preșcolară din orașele apropiate. Acest lucru este cu atât mai necesar dacă avem în vedere rata rapidă de închidere a grădinițelor în mediul urban datorită sporului demografic negativ. 

• Investiții în infrastructura preșcolară în mediul rural: Fonduri europene substanțiale au fost alocate pentru investiții în infrastructura preșcolară. Aceste fonduri sunt dublate de alocările făcute prin programe cu finanțare de la bugetul de stat (de exemplu prin Programul Național de Dezvoltare Locală) precum și de alocările făcute de la bugetele locale. Comunele cu un număr mare de copii cu vârsta 3-6 ani ar trebui ajutate să își îmbunătățească infrastructura preșcolară.

PACT 3: Școală pe bune pentru toți

În 2014, aproximativ 18.5% dintre tinerii de 18-24 ani nu aveau finalizat învățământul secundar inferior (clasa a opta) și nu se aflau în învățământul profesional și tehnic sau în programe de formare profesională. În UE, rata de părăsire timpurie era de 11% în același an. În mod evident, viitorul acestor tineri este mult mai precar și mai incert fără o educație de bază și trebuie gândite programe pentru a reduce rata de părăsire timpurie a școlii.  

Direcții de acțiune

Un obiectiv clar stabilit împreuna cu Comisia Europeană este scăderea la 11.3% a ratei de părăsire timpurie a școlii, până în 2020. Câteva direcții de acțiune pot fi urmate pentru a atinge acest deziderat:

• Extinderea rețelei de transport școlar. În ultimii ani s-a regândit rețeaua de infrastructură educațională pentru a răspunde declinului demografic cu care se confruntă România. Astfel, unele școli cu un număr scăzut de elevi au fost închise, iar elevii de la aceste școli sunt duși cu autobuzul la școli din apropriere. În aceste școli consolidate se asigură o rată a înmatriculării ridicată. Acest proces de consolidare al școlilor va fi continuat, dar trebuie asigurate măsuri adecvate pentru copiii din satele unde aceste școli se închid. Mulți părinți decid să nu își păstreze copiii în școală datorită condițiilor dificile și a celor de natură financiară la care sunt supuși acești copii pentru a ajunge la școală. Ca atare, rețeau de transport școlar trebuie extinsă și îmbunătățită pentru a permite fiecărui elev din mediul rural acces la educație de calitate. 

• Reabilitarea și modernizarea infrastructurii școlare din mediul rural: Trebuie continuate investițile în îmbunătățirea infrastructurii școlare din mediul rural. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a pornit un program de investiții ambițios ce își propune să asigure obținerea avizului sanitar de către fiecare școală din țară. Aceste investiții trebuie dublate de investiții în infrastructură școlară. De exemplu, fiecare copil din România ar trebui să aibe acces la un calculator și internet. Fără o educație digitală, copiii din mediul rural vor avea un start mai încet în viață. 

• Extinderea unităților de învățământ profesional și tehnic a liceelor tehnologice: Polonia a obținut în ultimii ani rezultate impresionante în educație (cu performanțe peste media OECD) prin reforma sistemului și introducerea mai multor opțiuni pentru elevi. Rata de părăsire timpurie a școlii poate fi scăzută dacă sistemul școlar oferă un set mai mare de opțiuni pentru elevi cu competențe și înclinații diferite. Aceasta ar presupune printre altele extinderea unităților de învățământ profesional și tehnic și a liceelor tehnologice, sau crearea de noi facilități acolo unde există cerere. 

• Oferirea de stimulente financiare pentru profesorii din mediul rural: Nu este nici un secret că este foarte dificil să atragi profesori buni în mediul rural. Ce se știe mai puțin însă este faptul că salariul de bază pentru un profesor din mediul rural este mai mic decât pentru un profesor din mediul urban. Ca atare, trebuie create stimulente pentru a atrage, pe de o parte, profesorii în mediul rural. Pe de altă parte trebuie creată logistica de transport care să permită profesorilor să trăiască în oraș (orașele oferă de cele mai multe ori un standard de viață mai ridicat) și să facă naveta pentru a lucra la țară. De asemenea, pot fi gândite programe de stagiatură pentru tinerii absolvenți de facultate și pot fi căutate soluții pentru a scala programe precum “Teach for Romania”.

PACT 4: Meseria, brățară de aur

În 2014, aproximativ 24% din populația cu vârstă de 30-34 ani avea educație terțiară. La nivelul UE, media pe același indicator era 37.9%. O pondere mai mare a populației cu educație terțiară înseamnă și o productivitate mai mare și o performanță mai bună a economiei.  

Direcții de acțiune

O țintă pentru România ar trebui să fie creșterea la 40% a ponderii populației cu vârsta de 30-34 ani cu educație terțiară, până în 2023 – o țintă mai ambițioasă decât cea propusă de Comisia Europeană pentru România (26.7% până în 2020). Câteva direcții de acțiune pot fi urmate pentru a atinge acest deziderat:

• Corelarea cu cerințele pieței muncii și legături mai strânse cu mediul privat. O măsură a succesului sistemului de învățământ terțiar este reprezentat de măsura în care absolvenții de studii superioare reușesc să își găsească de muncă. Cu cât este mai ușor să găsești un loc de muncă atractiv după terminarea facultății, cu atât devine mai atractivă educația terțiară. Pentru a răspunde însă cerințelor pieței, este important însă să existe mecanisme de comunicare continuă între universități și mediul privat. 

• Păstrarea legăturii cu absolvenții: Instituțile de învățământ superior ar trebui încurajate să creeze mecanisme pentru menținerea legăturilor cu absolvenții pentru o mai bună monitorizare a integrării acestora în piața muncii. De asemena, universitățile ar trebui să creeze, așa cum se întâmplă în America, rețele de alumni care să faciliteze accesul la piața muncii pentru noii absolvenți. 

• Investiții în infrastructura de educație terțiară și în infrastructura de cercetare. Perfomanța necesită infrastructură adecvată. Ca atare, se pot aloca resurse pentru universități, atât din fonduri europene cât și din bugetul de stat și din bugetele locale, pentru modernizarea infrastructurii educaționale și de cercetare.

PACT 5: Forță de muncă pregătită pentru o economie în continuă schimbare

În 2014, numai 1.5% din românii cu vârsta de 25-64 ani urmaseră programe de învățare pe tot parcursul vieții, față de o medie de 10.7% în UE. În condițiile în care economia mondială este în continuă schimbare este important de identificat metode prin care forța de muncă poate fi pregătită în mod continuu pentru a ține pasul cu evoluțile economice.  

Direcții de acțiune

Un obiectiv clar stabilit împreuna cu Comisia Europeană este creșterea la 10% a ponderii populației cu vârsta de 25-64 ani care participă la învățarea pe tot parcursul vieții, până în 2020. Câteva direcții de acțiune pot fi urmate pentru a atinge acest deziderat:

• Folosirea eficientă a fondurilor europene. Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 va oferi peste 1.3 miliarde Euro pentru programe de învățare pe tot parcusul vieții și este important ca aceste fonduri să fie gestionate într-un mod judicios. 

• Stabilirea unor legături mai strânse între agențiile pentru ocuparea forței de muncă, sectorul privat și sistemul educațional. Agențiile pentru ocuparea a forței de muncă ar trebui să fie într-un permanent dialog cu sectorul privat pentru a identifica cerințele pieței. Aceste nevoi pot fi ulterior trimise unităților de învățământ pentru a crea programe de conversie profesională pentru cei în căutarea unui loc de muncă.

PACT 6: O populație în pas cu era digitală

Accesul la internet înseamnă acces la informație, iar informația este putere. Ponderea populației din România cu acces la internet în bandă largă a crescut în mod fulminant, de la 5% în 2006 la 65% în 2015. Continuând această tendință și cu sprijinul statului pentru comunitățile izolate, marginalizate și sărace, în curând 100% din gospodării vor avea access la internet în bandă largă.  

Direcții de acțiune

Un obiectiv pentru 2020 ar trebui să fie asigurarea fiecărei gospodări din România acces la internet în bandă largă.

• Extinderea rețelei de internet în bandă largă. Pentru a permite fiecărei gospodării din România acces la internet în bandă largă trebuie în primul rând permis sectorului privat să intervină în zonele unde acest serviciu poate genera profit. Zonele care nu sunt atractive pentru sectorul privat trebuie să beneficieze de investiții publice pentru a asigura o acoperire teritorială completă cu infrastructură de internet.