La nivel global, biodiversitatea reprezintă unul dintre cei 9 parametri planetari cel mai puternic afectați de activitatea umană. Limita de siguranță pentru parametrul biodiversitate este cu mult depășită, situația actuală fiind descrisă ca asemănătoare unei dispariții masive a speciilor (great extinction) - un eveniment cu impact catastrofal pe termen lung. La nivel european, mediul înconjurător este puternic antropizat, cu un grad redus al biodiversității, deși în ultimele decenii situația tinde să se amelioreze datorită reglementărilor cu acest scop. În România, biodiversitatea a avut mai puțin de suferit de pe urma activităților economice și a impactului antropic în general. Capitolul biodiversitate este unul dintre puținele unde România se clasează mai bine decât majoritatea statelor europene. Fiind situat în Europa Centrală, la distanţă egală atât între Polul Nord şi Ecuator, cât şi între Oceanul Atlantic şi Munţii Urali, în bazinul hidrografic al Dunării şi Mării Negre, teritoriul României include 28% zone muntoase, 42% dealuri şi podişuri şi 30% câmpii – caracteristici unice în Europa. Cinci din cele unsprezece regiuni bio-geografice ale Europei se găsesc în România: alpină, continentală, panonică, pontică (inclusiv regiunea marină a Mării Negre) şi stepică. Ecosistemele naturale şi semi-naturale acoperă 47% din suprafaţa ţării. 

În anul 2006, în România au fost stabilite aproximativ 900 de tipuri de habitate naturale, dintre care peste 500 sunt incluse în sistemul Natura 2000 si au fost identificate 225 000 ha de păduri de virgine. Principalul instrument al Uniunii Europene pentru conservarea in situ a biodiversităţii îl reprezintă reţeaua Natura 2000, ce include în România 382 de Situri de Importanţă Comunitară şi 148 de Arii de Protecţie Specială Avifaunistică, acoperind aproape 23% din teritoriul naţional (5.406.000 ha). Ariile naturale protejate de interes naţional reprezintă 7% din teritoriul naţional şi se suprapun în mare parte cu siturile Natura 2000. O importanţă specială trebuie acordată ariilor naturale protejate de importanţă internaţională:

○     3 rezervaţii ale Biosferei – ce acoperă o suprafaţă de 664.446 ha: Delta Dunării (1991), Retezat (1979) şi Pietrosul Rodnei (1979);

○     19 situri Ramsar (zone umede de importanţă internaţională) – ce acoperă o suprafaţă de 1.156.448 ha: Delta Dunării (1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Lunca Mureşului (2006), Dumbrăviţa (2006), Lacul Techirghiol (2006), Parcul Naţional Porțile de Fier (2011), Parcul Natural Comana (2011), Tinovul Poiana Stampei (2011), Confluenţa Olt-Dunăre (2012), Lacul Bistreţ (2012), Lacul Iezer Călăraşi (2012), Lacul Suhaia (2012), Blahnița (2013), Brațul Borcea (2013), Calafat – Ciuperceni – Dunăre (2013), Canaralele de la Hârșova (2013), Ostroavele Dunării-Bugeac-Iortmac (2013), Dunărea Veche – Brațul Măcin (2013) și Confluență Jiu – Dunăre (2013). 

Delta Dunării este un membru important al Reţelei Mondiale a Rezervaţiilor Biosferei UNESCO şi sit RAMSAR, reprezentând cea mai întinsă zonă umedă din Europa, cea mai mare zonă compactă cu stuf din lume, cu aproximativ 1 700 de specii de floră şi 3 800 de specii de faună şi cu peste 30 de tipuri de ecosisteme. În ultimele decenii, o serie de factori au condus la modificarea compoziţiei şi structurii ecologice a capitalului natural românesc: extinderea şi intensificarea sistemelor de producţie agricole prin transformarea unor ecosisteme naturale sau semi-naturale în terenuri arabile şi amenajarea lor pentru aplicarea tehnologiilor de producţie intensive; dezvoltarea infrastructurii de producţie în diverse unităţi, cu precădere în sectoarele metalurgiei feroase şi neferoase, industriei chimice şi petrochimice, contribuind masiv la poluarea aerului, a apelor de suprafaţă şi subterane şi a solului; supraexploatarea pădurilor naturale şi dezechilibrarea ecologică a multor bazine hidrografice montane etc.

SUSȚINE PACT CU O SEMNĂTURĂ