Alegerile au trecut. Cu 3 milioane de voturi, PSD controlează acum (aproape) tot. Este cea mai categorică victorie a stângii din 1992 şi până acum. Pentru dreapta românească este o înfrângere categorică, iar timing-ul pare cum nu se poate mai prost: legislatura 2016-2020, cu cel puţin două momente vitale, centenarul şi preşedinţia Consiliului UE, va fi dominată fără drept de apel de PSD. Ce rămâne de făcut?

Cei care speră în mişcări surpriză din partea ALDE, UDMR sau din partea altora ar face bine să se concentreze pe construcţia pentru 2020, nu pe scenarii lipsite de substanţă pentru 2016. Oricum, următoarele zile vor spulbera şi aceste palide iluzii, iar guvernarea PSD îşi va intra cât de curând în drepturi.  

Vremea ezitărilor a trecut. Dreapta românească trebuie să acţioneze acum pentru a transforma actuala criză profundă în oportunitatea unei construcţii solide pentru cel puţin un deceniu (2020-2030). Este oportunitatea creării unui pol de dreapta unitar şi coerent şi a stabilirii unei viziuni comune de dezvoltare, pe baza unui proiect de ţară simplu şi clar: atingerea mediei europene în toate domeniile într-o singură generaţie. Mai mult, singura şansă a dreptei de a limita actualul mandat al PSD la doar patru ani este de a se coagula în jurul unei viziuni comune şi de a valorifica toate resursele pe care le are. Acum.

În săptămâna care a trecut, trei ţări şi-au (re)scris viitorul: SUA, Republica Moldova şi Bulgaria. Este vorba de cel mai important aliat al României şi doi dintre vecinii noștri. A fost o săptămână decisivă pentru ţara noastră, iar rezultatele ar trebui să ne pună serios pe gânduri. 

Victoriile lui Radev şi Dodon, candidaţii proruşi din Bulgaria şi Republica Moldova, vin cum nu se poate mai prost pentru noi, la numai cinci zile după ce Statele Unite au ales un preşedinte imprevizibil şi izolaţionist, după toate indiciile din campanie. Şi care, se pare, “îl admiră” pe Vladimir Putin şi vrea refacerea relaţiilor cu Rusia. Alegerile din Republica Moldova şi Bulgaria au avut drept efect înconjurarea României de regimuri pro-Putin: Chişinăul şi Sofia erau singurele două „guri de oxigen” pentru România, după ce Budapesta şi Belgradul aleseseră deja „lumina de la Răsărit”, iar Ucraina este ocupată militar (parţial) de ruşi.

De altfel, în afară de Polonia, România rămâne singura ţară din zonă cu un regim distanţat de influenţa rusească, întrucât Cehia şi Slovacia sunt conduse tot de prietenii lui Vladimir Putin. Cu o Uniune Europeană în derută şi slăbită puternic după episodul Brexit, speranţa se află tot la Washington, deşi Trump rămâne o mare necunoscută.

Jumătate de glob speră ca Preşedintele Donald Trump să fie altfel decât candidatul Donald Trump, iar acţiunile sale să fie în folosul lumii întregi. Însă este doar o speranţă şi nimic mai mult. Primul semn privind intenţiile sale cu privire la soarta Estului Europei va fi nominalizarea noului Secretar de Stat. Există cu siguranţă nume care ar trebui să îngrjoreze România. Unul dintre ele este Newt Gingrich. 

Una dintre lecțiile ultimului an și în special a alegerilor, atât cele locale, care au avut loc, cât şi cele parlamentare, care vor avea loc în curând, este că vechile partide se tem pentru existenţa lor. Mişcările politice şi mai ales oamenii noi reprezintă o ameninţare pentru sistem. 

Întrucât puterea de decizie se află încă tot la ei, aceştia au apelat la tot felul de tactici la limita democraţiei pentru a a-şi asigura monopolul. Prima tactică se numeşte “if you can`t beat them, join them”. 

Apariţia unor figuri din societatea civilă cu credibilitate pe listele diverselor partide reprezintă o poleială jalnică, menită să contracareze imaginea de partide corupte şi incompetente. Întocmai unui măr frumos, dar complet putred în interior.  A doua tactică este “my house, my rules”. Şansele egale ale tuturor cetăţenilor de a fi aleşi sunt doar o vorbă în vânt şi nu o realitate. Legea electorală în vigoare este creaţia partidelor vechi cu un scop vădit: îngreunarea accesului noilor mişcări politice în zona de luare a deciziilor. În acest an, maşinăriile de partid vor influenţa nu doar şansele candidaţilor, ci însăşi existenţa lor. Potrivit legilor electorale, pragul absurd de semnături de susţinere, 1% din cetăţenii cu drept de vot, împiedică partidele noi cu mai puţine resurse să fie măcar pe buletinul de vot. 

Mai mult, partidele care nu candidează în cel puţin o circumscripţie electorală şi care nu au candidat în cel puţin 75 de localităţi la alegerile locale vor fi radiate. Concurenţa dispare aşadar „din pix”, aşa cum le place parlamentarilor noştri.

 Te salut, prietene! Îți scriu pentru că a mai trecut o zi și a mai trecut un an. Au trecut și alegerile locale. Împreună    am reușit să aprindem scânteia ce va aduce un viitor mai bun pentru România și tot împreună am făcut primii pași    către schimbarea așteptată de 26 de ani.

 „Cărţile sunt mai mult decât pagini de hârtie tipărite și legate între coperți, ele reprezintă        trăirea, sufletul şi miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit şi au  murit, esenţa şi chintesenţa vieţii lor” – Amy Lawrence Lowell

 De cărți se leagă primele amintiri ale copilăriei, ele sunt filmele imaginației și lumile paralele  care deschid mintea spre un alt univers. Într-o era a Internetului, în care cei mici citesc  primele povești pe tabletă sau laptop, viitorul nostru se naște din experiențele pe care le oferă  cărțile și din arcul peste timp care se formează între generații. 

Lupta purtată între investitorii privați și locuitorii Bucureștiului precum și neputința administrației publice locale, căpușată de personal din ambele tabere, a născut un pupil, acest pupil se numește Cathedal Plaza și este o clădire de 19 etaje pe strada gen. H. M. Berthelot nr. 11-15 din București.

Povestea imobilului de birouri din vecinătatea Catedralei Sf. Iosif (monument istoric) începe în urmă cu 18 ani, în 1998, o dată cu achiziționarea (contracte de vânzare) de către Millennium Building Development a terenului viran în suprafață de 1822.59 mp de lângă monument.

Luna iunie a fost o lună a provocărilor și a speranței, a întrebărilor și a reușitelor. Totul a pornit de la un crez simplu, acela că oamenii de bună credință își vor face auzită vocea, implicându-se activ în alegerile locale. În orașul Bolintin Vale, echipa PACT condusă de Adrian Gabriel Pintilie a reușit să mobilizeze oameni care nu mai credeau în politică, în promisiuni electorale, în figuri noi sau vechi, oameni care pur și simplu își pierduseră speranța. 

În urma evenimentelor internaționale din ultimele săptămâni, care au culminat cu votul #brexit și au pus Marea Britanie în fața deciziei istorice de a ieși din Uniunea Europeană, situația internă și internațională s-a complicat pentru țara noastră. Lipsa unor politicieni realmente interesați de concetățeni se face simțită la toate nivelurile administrative. Deși avem nevoie mai mult ca oricând de lideri autentici – competenți, integri și dornici să se implice pentru comunitate – politicienii sunt preocupați de urmărirea propriilor interese iar chestiunile importante ale țării rămân mereu pe planul doi. Cu toate acestea, oameni tineri, care nu au mai făcut politică până acum, aleg să se implice și să facă o schimbare în bine. La Roșiori de Vede, Cristian Mihai Dide, candidatul PACT la consiliul local, a făcut un PACT pentru transparentizarea procesului administrativ.

Ziua de duminică, 5 iunie 2016, reprezintă o dată istorică pentru Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor (PACT). Peste tot în țară, echipele PACT au reușit să mobilizeze cetățenii, să-i încurajeze să meargă la vot și să facă o schimbare în bine pentru comunitățile lor. Echipa PACT pentru Tămășeni – Adjudeni, prin Octav Parțac și Iulian Bulai, au dat tonul unui reviriment politic fără precedent în localitățile mici din România, acolo unde se simte o lipsă acută de încredere în partidele noi, în democrație și mai ales, în șansele ei. 

Te salut, prietene, oriunde ai fi! Dacă citești aceste rânduri, imi imaginez că și pe tine te frământă ceva, ceva în legatură cu țara în care te-ai născut, țara în care ai copilărit. Țara ce va fi mereu aproape de inima ta.

Vreme de 26 de ani, ai tot sperat și ai mers cu fruntea sus luptându-te cu greutățile pentru tine și pentru copii tăi. Știu că ți-a fost greu când zi de zi, an după an îi vedeai pe alții îmbogățindu-se din muncă necinstită.

Știu că ți-a fost greu când dădeai de nedreptăți la tot pasul. Și mai știu că ți-a fost greu când, mereu dezamăgit în propria-ți țară, poate ai decis să pleci printre străini pentru a-ți câștiga pâinea. Și mai simt durerea ta, om bun, care apăsat de griji poate a trebuit să îți lași copiii acasă pentru a le asigura un viitor pe acest pământ.