Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor (PACT) condamnă categoric abuzurile împotriva copiilor din centrele de plasament ale statului român. Astfel de cazuri nu își au locul într-o țară membră UE care a ratificat Convenția ONU privind drepturile copilului încă din 1990 și în același timp Tratatul de la Lisabona, care a fost primul tratat UE care a menționat necesitatea protecției și promovării drepturilor copiilor. Prin condiţiile de preaderare la UE, România era oricum obligată să facă progrese în domeniul drepturilor copilului, dar aceste progrese par să nu fi fost făcute până în prezent. Astfel, peste 57,000 de copii se află în ziua de astăzi în grija sistemului și sunt expuși riscului de tratament inuman. 

Ministrul Muncii Dragoș Pîslaru a fost primul demnitar care a avut curajul să se exprime în legătură cu această imensă problemă cu care se confruntă copiii instituționalizați din România:

"Din păcate am încă nişte cazuri în zona de sud-est a ţării unde există suspiciuni de trafic cu persoane şi prostituţie legat de instituţiile care găzduiesc copiii în numele statului, în acea parte. Informaţiile există. E vorba despre instituţii ale statului în care există suspiciunea că a fost trafic de copii".

Astfel de declarații nu mai reprezintă o surpriză, mai ales în contextul dezvăluirilor din Berevoiești, unde este evident că ilegalitățile nu puteau să continue timp de 8 ani fără complicitatea vecinilor și a autorităților. Un alt caz extrem de îngrijorător a avut loc în județul Olt, unde mai multe minore din centrele de plasament erau obligate să se prostitueze, fiind mințite de proxeneți că se vor căsători cu ele; ulterior, au fost bătute și obligate să se prostitueze în Slatina și în alte localități din Oltenia.

România punctează slab în continuare la calitatea serviciilor de protecție a copilului, unde aproximativ 80% din centrele pentru copii cu dizabilități nu îndeplinesc standardele specifice. Mecanismele de consultare publică cu societatea civilă și cu copiii direct vizați sunt deficitare, precum și finanțarea sistemului și a necesarului de resurse umane, existând nevoia unei reforme a întregului sistem în cel mai scurt timp.  Mai multe resurse pentru prevenția abandonului și investirea unui  Avocat al Copilului (o instituție existentă în 40 de alte țări europene) ar ajuta la această reformă de asemenea.

Vișinel Bălan, membru PACT, a condus mai multe studii pe tema copiilor instituționalizați și a propus mai multe măsuri pentru reformarea sistemului.

1. Libertate - Copiii şi tinerii instuţionalitaţi se simt de multe ori prizonierii biletelor de voie şi ai bunăvoinţei personalului.  Mai multă libertate pentru copilul instituţionalizat înseamnă un dialog deschis între personalul instituției și aceştia, dialog care duce la decizii bazate pe dorințele ambelor părți, nu doar ale personalului.
2. Comunitate - Centrele de primiri-urgenţe să nu aibă o capacitate mai mare de 20 de copii, și să existe un triaj pentru ca acei copii să nu rămână mai mult de câteva luni în astfel de centre. Copiii găsiţi pe stradă sau care provin dintr-o familie abuzivă ar trebui să trăiască în centre de timp rezidenţial. Tinerii au nevoie de comunitate, de vecini şi prieteni pe care să-i cheme în vizită, de colegi cu care să-şi facă temele, nu de garduri înalte care să le dea sentimentul de închisoare. Transformarea instituţiilor mamut în case şi apartamente, alături de pregătirea comunității pentru a interacţiona cu copiii şi tinerii poate preveni stigmatul pe care îl resimt astăzi mulţi dintre ei.
3. Informare – Legislația pentru protecția copiilor și a tinerilor trebuie să fie explicată și formulată pe ințelesul beneficiarilor, ei fiind primii care trebuie să aprofundeze funcționalitatea sistemului din care fac parte. În lipsa informației predomină frica, incertitudinea și trauma potențialului abandon și a traiului pe strada, care sunt suficiente pentru destabilizarea oricărui tânăr.
4. Agresivitate – Există o mare nevoie de mecanisme de semnalare a abuzurilor pe care tinerii să aibă încredere să le folosească.
5. Credibilitate - Sistemul trebuie să îşi formeze personalul în așa fel încât să fie apropiat de tineri, sau să medieze relaţia între personal şi copii când există probleme. Pregătirea personalului este vitală fiindcă în acest moment aceștia nu dispun de încrederea tinerilor, un adevăr care se aplică mai ales în cazul psihologilor.
6. Transparență - Uşile deschise înseamnă şi perspective deschise şi vor schimba percepţia vechii imagini a sistemului. Interzicerea accesului și a legăturii cu tinerii sau porțile închise nu sunt în interesul nimănui și trebuie să dispară ca practică.

Nevoile urgente de reforme semnalate de Vișinel Balan și susținute de PACT sunt următoarele:

• Realizarea unui mecanism de monitorizare post-instituționalizare pe o perioadă de până la 3 ani. Tinerii să fie monitorizați, consiliați și îndrumați pe toată perioada monitorizării. E foarte important ca ruptura să nu fie bruscă, ci treptată.
• Asigurarea unui venit minim garantat (subvenție) pe o perioadă de cel puțin 2 ani de la părăsirea sistemului de ocrotire socială. Această subvenție să fie acordată pentru a-și asigura condițiile de trai - plata unei chirii.
• Încurajarea tinerilor să lucreze, chiar dacă sunt studenți la zi. Astăzi legea le interzice acestora să lucreze, sub pretextul că un salariat nu mai are nevoie de protecţie. Este o discriminare să nu-i dai șansa unui tânăr instituționalizat să muncească. Abia în această perioadă simte și descoperă cu adevarat ceea ce înseamnă deprinderile de viață independentă.
• Subvenționarea familiilor cu 1 000 lei pentru a preveni abandonul. Această subvenție să fie făcută în baza unui voucher prin care familia să-și plătească chiria sau, după caz, să-și asigure hrana zilnică pentru creșterea copilului.
• Crearea unui grup de inițiativă la nivelul fiecărei instituții de protecția copilului din care să facă parte tinerii instituționalizați pentru  auto-reprezentare în relația cu instituția ocrotitoare.

Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor cere ca propunerile de mai sus să devină prioritare pentru instituțiile statului în perioada imediat următoare. PACT face un apel și către toți cetățenii din România să nu mai fie părtaşi prin indiferenţa lor la abuzuri împotriva drepturilor omului. Indiferența nu a fost și nu va fi niciodată o soluţie.