Afaceri dubioase în energie

Afaceri dubioase în energie


Cererea primară de energie a României în 2015 a fost estimată la 382 TWh (1376 PJ), echivalentul a 19.25 MWh/ locuitor (jumătate din media europeană). Mixul energetic este bine diversificat, cu aproximativ 30% petrol și produse petroliere, 27% gaze naturale, 16% cărbune și 27% energie neutră dpdv gaze cu efect de seră (GES) - din care 10% lemne de foc, iar restul biocombustibili, electricitate din surse regenerabile și energie nucleară.


Producția de electricitate a României în 2015 a fost de 65,6 TWh, echivalentul a 3300 kWh/ locuitor. Consumul intern a fost de 52,6 TWh (diferența fiind împărțită în mod egal între consumul tehnologic/ pierderile în rețea și export net). Mixul de electricitate este diversificat: 27% cărbune (atât huilă, cât și lignit), 27% hidro energie, 18% nuclear, 14% gaz natural, 11% eolian, 2% solar fotovoltaic și 1% biomasă. Cu alte cuvinte, 41% din mixul de electricitate este compus din energie regenerabilă, 59% este energie fără emisii GES și 73% are emisii scăzute de CO2. În mixul de electricitate, intensitatea emisiilor este de 300 g CO2/kWh, un nivel relativ scăzut la nivel european. Cu alte cuvinte, România stă bine la acest capitol comparativ cu majoritatea statelor membre UE.


Starea infrastructurii energetice a României este în mare măsură precară, cu costuri mari datorate pierderilor semnificative și probleme de mediu. Aceasta se datorează tehnologiilor utilizate învechite, uzate și neadaptate nevoilor din prezent. Nevoile de investiții în infrastructură energetică pentru următorii 15 ani sunt estimate la multe zeci de miliarde de euro.
Perioada 2010-2014 a fost marcată de investiții considerabile în noi capacități de generare intermitente, în special eoliene și solare, susținute de o schemă de sprijin foarte generoasă. Piața certificatelor verzi nu a funcționat niciodată corespunzător, suferind numeroase intervenții, inclusiv retroactive. O problemă majoră o reprezintă impredictibilitatea mediului de investiții, care a trecut de la supracompensare la subcompensare, și pentru care nu există o soluție de mijloc agreată de către participanții la piață pentru a crea stabilitate în sistem.


Mediul de investiții în sectorul energetic este marcat în mod negativ și de rolul prea pregnant al statului în sectorul energetic, respectiv de gestionarea dezastruoasă, netransparentă, de multe ori în ilegalitate, a companiilor energetice cu capital integral de stat. Propunerile frecvente de modificare a regimului de taxare a companiilor producătoare de petrol și gaze naturale afectează de asemenea calitatea mediului investițional din acest sector.


Pentru anul 2020, România are o țintă asumată la nivel european pentru consumul primar de energie de 500 TWh (1800 PJ), respectiv de 24% energie regenerabilă în consumul final. Aceste ținte au fost deja atinse în anul 2015. În condiții de creștere economică, România va trebui să asigure ritmul necesar de investiții în energie regenerabilă pentru a își îndeplini ținta deși cererea de energie crește. În paralel cu investiții în capacități de generare pe baza surselor regenerabile, acest lucru poate fi asigurat prin Introducerea treptată, dar susținută, a biocombustibililor în sectorul transporturi.


Pentru anul 2030, țintele naționale sunt în curs de negociere cu Comisia Europeană și va exista un grad mai mare de flexibilitate pentru modul în care acestea vor fi atinse la nivel național.


Sectorul energetic parcurge o etapă accelerată de transformare la nivel global, prin acțiunea simultană a digitalizării (rețele inteligente, descentralizate etc.) și revoluției tehnologice (accesul la resurse de energie neconvenționale, noi tehnologii regenerabile tot mai competitive cu cele pe bază de combustibili fosili, stocarea electricității, autovehicule electrice și care se conduc singure etc.). Totodată, schimbările climatice impun continuarea rapidă a transferului către tehnologii și resurse energetice cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, consum redus de apă pe durata ciclului de viață (în special în zonele cu acces tot mai limitat la apă potabilă) și impact în general redus asupra mediului. Complexitatea acestor transformări este dublată de cererea în creștere de energie la nivel global. În acest context, pentru România este important să rămână competitivă din punct de vedere economic și să realizeze integrarea în piața de energie europeană, cu asumarea angajamentelor ce decurg din acest obiectiv. Un mix energetic sustenabil pentru România presupune concomitent asigurarea permanentă a accesului la resursele de energie pentru toți consumatorii (securitate energetică), la un cost cât mai scăzut (accesibilitate și competitivitate) și cu impact minim asupra mediului (sustenabilitate), în concordanță cu angajamentele internaționale și îndeplinirea țintelor alocate pentru anul 2020, ulterior pentru anul 2030, și cu perspectiva anului 2050. Astfel, se disting o serie de direcții de acțiune pe care PACT își asumă să le promoveze în anii următori.  


Eficiența energetică a României a sporit rapid în ultimii ani, în special datorită restructurării industriei de la câteva companii mari cu intensitate energetică ridicată, către mai multe companii mai mici cu valoare adăugată ridicată și consum energetic mai scăzut. Sectorul industrial a investit, de asemenea, considerabil în retehnologizare și eficiență energetică, o mare parte a potențialului economic de eficientizare fiind deja atins. Intensitatea energetică a economiei rămâne în continuare de 2,4 ori mai ridicată decât media europeană (cu aproximativ 50% mai mare la paritatea puterii de cumpărare), cu potențial ridicat de a îmbunătăți acest indicator prin măsuri de eficiență energetică în special în sectorul încălzirii clădirilor, dar și în transporturi, industrie și agricultură. În sectorul clădirilor, consumul energetic specific (kWh/m2/an) este adesea foarte ridicat pentru locuințele și spațiile pentru servicii/ clădirile publice din România. Standardul scăzut de eficiență energetică la care acestea au fost construite, în marea lor majoritate înainte de anul 1990, face ca potențialul de economisire prin măsuri simple de anvelopare termoizolantă să fie considerabil. În România, mediul rural se încălzește în mare măsură pe bază de lemn de foc (adesea nemarcat) în instalații de ardere ineficiente (sobe de teracotă). În mediul urban funcționează în continuare sistemele de termoficare construite înainte de 1990 (aproximativ 70 de localități, dar 50% din consum are loc în București), din păcate cu pierderi foarte mari și nevoie de investiții pe măsură pentru redimensionare și retehnologizare. Majoritatea locuitorilor din mediul urban se încălzesc cu gaz natural independent de rețelele de termoficare - sobe de teracotă/ convectoare/ centrale murale individuale. Mulți români încălzesc doar o parte din locuință pe timp de iarnă datorită nivelului ridicat de sărăcie energetică - cost ridicat al combustibililor pentru încălzire raportat la venitul disponibil. Pentru a asigura creșterea eficienței energetice la nivel european cu 20% (față de nivelul de referință prognozat în anul 2007 pentru anul 2020), Comisia Europeană a alocat ținte individuale de atins pentru fiecare stat membru. România are o țintă asumată la nivel european pentru consumul primar de energie de 500 TWh (1800 PJ) în anul 2020. Nivelul atins de România în anul 2015 a fost estimat la 382 TWh (1376 PJ). Prin urmare, indiferent de creșterea economică din următorii ani, se poate considera că România își va îndeplini fără probleme angajamentul. Pentru anul 2030, UE țintește în ansamblul său o reducere a consumului primar de energie cu 27% (sau, într-un scenariu mai ambițios, 30%) față de scenariul de referință din anul 2007. Statele membre pot coopera pentru a atinge aceste ținte, fără alocări la nivel național. Dacă însă România își asumă îndeplinirea nici mai mult, nici mai puțin decât a acestei ținte, consumul primar de energie ar trebui să fie de aproximativ 430-450 TWh (1550 - 1630 PJ). În condiții de creștere economică, România va trebui să asigure ritmul necesar de investiții în eficiență energetică pentru a limita creșterea consumului. Eficiența energetică reprezintă opțiunea fără regrete de investiție în transformarea sectorului energetic românesc, fiind probabil singurul aspect pe care toate părțile implicate îl consideră, fără rezerve, dezirabil. Măsurile de reducere a intensității energetice, în orice sector de activitate, contribuie concomitent la îndeplinirea unor obiective strategice pentru România.  

SUSȚINE PACT CU O SEMNĂTURĂ