SĂNĂTATE

ÎMPREUNĂ PENTRU – Sănătate Orizont 2026

Diagnostic

Sistemul medical este unul din pilonii principali de dezvoltare a unei țări

Performanța sistemului de sănătate reprezintă unul dintre pilonii principali ai creșterii și dezvoltării unui stat, deoarece starea de sănătate a populației influențează direct productivitatea muncii. Mai mult, o Românie demnă este o Românie în care accesul fiecărui cetățean la servicii medicale de calitate este respectat. În momentul de față, sistemul medical românesc funcționează deficitar in aproape toate componentele sale. Resursele consumate, oricum reduse in raport cu media Europeana, nu sunt utilizate in mod eficient. Țara noastră se poziționează pe ultimele locuri în clasamentele ce vizează performanța sistemelor de sanatate in Europa.

În anii următori o schimbare de paradigmă este vitală pentru sustenabilitatea sistemului de sănătate românesc: mutarea accentului dinspre tratarea bolnavilor spre menținerea stării de sănătate a populației și prevenirea îmbolnăvirii lor. Pentru a realiza acest obiectiv, este necesară o colaborare și comunicare intersectoriale strânse, care să susțină proiecte naționale de prevenție și educație pentru sănătate. În al doilea rând, este necesară restabilirea demnității profesionale și a respectului populației față de medici și personalul medical, atât printr-o remunerare adecvată (corelată cu performanța de echipă și individuală), cât și prin eliminarea micii și marii corupții din sistem. Nu în ultimul rând, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii medicale este esențială pentru a putea asigura accesul la servicii de calitate pentru toți cetățenii români.

 

PACT 1 – Un cadru de performanță și managementul al datelor adecvat

Existența datelor medicale cu un nivel înalt de calitate este fundamentală pentru monitorizarea unui sistem de sănătate. Un sistem medical performant are la bază un sistem informațional și un sistem de gestionare al datelor eficient, care contribuie fundamental la managementul resurselor (remunerarea personalului, prioritizarea investițiilor, îmbunătățirea calității serviciilor etc.). În România, modificările legislative repetate și absenta unei viziuni unitare asupra sănătății publice pe termen mediu și lung sunt strâns corelate cu un management al datelor lipsit de coerenta. Sistemele de raportare a datelor sunt diferite de la o instituție responsabilă la alta, iar responsabilitățile fiecărui actor în ceea ce privește managementul datelor nu sunt clar definite. Infrastructura de colectare și raportare a datelor a cunoscut o îmbunătățire în ultimii ani, însă nu acoperă toate nevoile unui sistem informațional modern. De asemenea, calitatea datelor este scăzută, datorită unui cadru legislativ deficitar, care nu încurajează raportarea corectă a datelor (subraportarea infecțiilor nozocomiale, lipsa raportării unor costuri reale pe caz în sistemul DRG etc.).

Direcții de Acțiune

  • Dezvoltarea unui cadru de performanță bazat pe indicatori, date reale (de exemplu, date epidemiologice, costuri ale serviciilor medicale etc.) și o metodologie uniformă de colectare și analiză a datelor; 
  • Crearea unui cadru legislativ ce încurajează raportarea corectă a datelor colectate și crearea unei infrastructuri eficiente pentru managementul datelor (personal instruit additional: epidemiologi, specialist in sanatate publica).

 

 

PACT 2 – Prioritizarea resurselor financiare 

Un prim indicator, în jurul căruia gravitează toți ceilalți, îl reprezintă cheltuiala cu sănătatea (procent din PIB): 4% în România, comparativ cu media UE, de aproximativ 7,2% și cu țări precum Franța, de 8,1% (Eurostat, 2013). În plus, alocarea resurselor financiare se face cu precădere în favoarea serviciilor spitalicești (peste 50%; WHO Health For All Database, 2013), care sunt mai scumpe decât cele ambulatorii.

 

Direcții de Acțiune 

  • Stimularea administrării eficiente, pe criterii de performanță a bugetului FNUASS; separarea contului CASS de contul bugetului de stat;
  • Decontarea din bugetul FNUASS a TVA-ului pentru achizițiile de aparatură și produse medicale de către spitale și unitățile medicale.

 

 

PACT 3 – Profesionalizarea resurselor umane din domeniul medical 

În ceea ce privește resursa umană, România se confruntă cu un deficit de medici și un adevărat exod al acestora către țările din vestul Europei, dar și către sectorul privat, care s-a dezvoltat în ultimii ani. Potrivit Colegiului Medicilor, cea mai îngrijorătoare situație se înregistrează în spitale, unde numărul medicilor a scăzut de la 20.648 în 2011, la 13.521, în 2014 (jumătate din necesar). Mai mult, 41% dintre aceștia au peste 50 de ani, iar rata de înlocuire a unui medic este una lentă – formarea unui specialist durează între 9 și 12 ani. În aceste condiții, multe unități spitalicești, dar și stații / substații de ambulanță, mai ales din orașele mici, se află în imposibilitatea de a asigura gărzi cu medici specialiști, personalul existent fiind suprasolicitat.

 

România reprezintă în momentul de față cel mai mare exportator de medici din Europa. Medicii români reprezintă, în prezent, cea mai numeroasă comunitate de medici străini care profesează în Germania (3.454 medici români înregistrați în 2013 la Bundesärzteskammer) și cea mai mare comunitate de medici străini cu o diplomă obținută într-un stat membru al Uniunii Europene, în Franța (3.461 medici români înregistrați în 2014 la Conseil National de l’Ordre des Médecins). În Marea Britanie figurau 2.315 medici români în 2014 (General Medical Council). Per total, peste 10.000 de medici români sunt înregistrați în principalele destinații europene, cărora li se adaugă câteva mii în Statele Unite ale Americii. Decizia medicului de a emigra are la bază un cumul de factori: condițiile de muncă din spitale, echipamentul medical, nivelul salariului din sectorul medical, oportunitățile de dezvoltare a carierei și de specializare în domeniul medical, respectul pentru profesia de medic (Boncea, 2015, Teodorescu et al., 2012, în Astărăstoae et al., 2014).

 

România se poziționează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de personal medical (medici, asistenți etc.) la 100.000 locuitori (248,4 la 100.000 locuitori, față de media UE, 346,62) și pe o poziție fruntașă în ceea ce privește numărul de absolvenți de medicină (13,93 la 100.000 locuitori, față de 11,8, media EU, European Health for All Database, 2013). An de an, România produce absolvenți pentru export. Mai mult, România înregistrează mari deficite pe specialități (de exemplu, A.T.I, România având un efectiv de 586 de specialiști, față de un necesar de 1.610, conform Colegiului Medicilor din România). Paradoxal, tinerii medici specialiști se confruntă cu situația șomajului din diferite motive, precum blocarea posturilor din sectorul public.

 

Direcții de Acțiune

  • Depolitizarea numirilor în funcții de conducere, mai ales în unitățile spitalicești;
  • Extinderea și îmbunătățirea programelor de master în management sanitar la standarde europene;
  • Identificarea / dezvoltarea de leadership si management profesionist în sănătatea publică;
  • Crearea unui nou sistem de motivare a personalului medical, pornind de la redefinirea statutului medicilor și asistenților medicali (astfel încât aceștia să nu mai fie asimilați bugetarilor);
  • Redefinirea grilei de salarizare a personalului medical pe criterii clare de performanță.

 

PACT 4: Dezvoltarea infrastructurii medicale

România are mai puține spitale la 100.000 locuitori (2,47) comparativ cu media EU (3,01), însă valoarea indicatorului număr de paturi de spital la 100.000 locuitori (627,04, comparativ cu media EU de 527,43) ne indică dependența sistemului medical de asistența medicală spitalicească (WHO Health For All Database, 2013). Această problemă este amplificată și de organizarea și dotarea deficitară a ambulatoriilor integrate unităților spitalicești, puține dintre acestea fiind reabilitate și modernizate cu fonduri europene. Asistența medicală primară este deficitară și mai ales inechitabilă, existând disparități la nivel regional între centrele urbane mari (universitare), municipiile reședință de județ și orașele mici, dar și între mediile urban-rural. Spre exemplu, în România există aproximativ 300 de localități rurale fără medic de familie, mai ales în zone izolate sau defavorizate, în pofida unor sporuri acordate de autorități. În plus, chiar și în centrele medicale universitare există spitale care funcționează în spații improprii, în diferite locații, unele prezentând chiar risc pentrupacienți și personal, unde nu se pot organiza corespunzător circuite funcționale. O altă problemă majoră la nivel național o reprezintă numărul mare de consultații acordate în unitățile de primire a urgențelor, multe dintre acestea având capacitate limitată și fiind necorespunzător organizate. România nu dispune în prezent de spitale regionale de urgență, dotate cu echipamente de ultimă generație și personal adecvat, care să degreveze spitalele județene de cazurile cele mai complexe, acestea din urmă fiind deja suprasolicitate din cauza deficiențelor de dotare și personal a spitalelor orășenești și municipale, care redirecționează mulți pacienți către acestea.

Dotarea cu echipament medical performant confirmă afirmația anterioară: în 2012, în România se înregistrau 9,15 computere tomograf la 100.000 locuitori, comparativ cu state ca Germania sau Franța, unde valoarea indicatorului este de 18,61, respectiv 13,49 (Eurostat). Situația unităților IRM este similară: 3,83 aparate la 100.000 locuitori în România, 11,29 în Germania și 8,65 în Franța (Eurostat, 2012). O altă problemă o constituie faptul că achiziționarea de echipament medical performant nu este corelată cu necesitatea acestuia în respectiva unitate spitalicească, sau cu disponibilitatea resursei umane calificate pentru utilizarea acestuia. Totuși, cele mai multe unități spitalicești din România au aparatură și instrumentar medical depășit și insuficient pentru a asigura permanență serviciilor medicale în caz de adresabilitate ridicată, unele dispozitive fiind vechi de peste 20-30 de ani.

Direcții de Acțiune 

  • Redefinirea statutului unităților sanitare, cu încurajarea apariției unor mecanisme flexibile de finanțare sustenabilă (astfel încât unitățile sanitare să poată avea acces la forme adiționale de finanțări) și a unui management al resurselor bazat pe criterii de performanță (pârghii adiționale de control pentru angajare de personal, achiziții);
  • Construcția de spitale regionale de urgență și extinderea, modernizarea și dotarea unităților de primire a urgențelor existente;
  • Reabilitarea, modernizarea și dotarea unităților spitalicești și a ambulatoriilor cu echipamente și aparatură medicală adecvată nevoilor existente;
  • Implementarea soluțiilor de telemedicină, mai ales la nivelul zonelor rurale izolate și dezavantajate.

 

 

PACT 5: Prevenție și educație pentru sănătate

Principalele cauze ale mortalității în România sunt bolile cardiovasculare, tumorile, bolile aparatului digestiv și cele ale aparatului respirator. România se poziționează pe locul doi în UE în ceea ce privește mortalitatea cauzată de boli cardiovasculare (fiind depășită doar de Bulgaria) și primul loc în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin (European Health for All Database). Rata mortalității infantile are o valoare triplă față de media EU: 10,1 la 1.000 născuți vii, față de 3,83, media EU (Banca Mondială, 2014).

Cele mai multe dintre aceste afecțiuni sunt cauzate de factori asociați stilului de viață (consum de alcool, tutun, alimentație nesănătoasă) și pot fi prevenite printr-un stil de viața sănătos, informare și educare, imunizare (programul național de imunizări). În acest context, este esențială implementarea unor programe naționale de screening pentru afecțiunile cele mai frecvente, similare cu cele existente în alte State Membre ale Uniunii Europene.

Educația pentru sănătate este prezentă în curriculum școlar începând cu anul 2004, ca materie opțională (OMEC 4496/2004). De atunci și până astăzi, doar 6% dintre elevi au avut acces la această disciplină.

Direcții de Acțiune 

  • Conștientizarea populației tinere, prin introducerea materiei obligatorii de educație pentru sănătate în curricula de învățămant la nivel preuniversitar (prevenirea fumatului, educație sexuală etc.);
  • Creșterea rolului medicilor de familie și al asistenților generaliști în prevenție și promovarea sănătății prin stimularea financiară adițională a acestora (de exemplu, recompensarea identificării precoce a bolilor cronice cu impact semnificativ asupra sănătății publice – boli cardiovasculare, cancere, boli renale etc.).

 

PACT 6: O nouă paradigmă pentru sistemul de sănătate românesc

Documentul strategic cheie în sectorul sănătății este „Strategia pentru Sănătate 2014-2020”. Obiectivul general al strategiei este de a facilita accesul la servicii de sănătate mai bune și mai sigure, în special pentru grupurile vulnerabile, și acoperă patru piloni: Infrastructura de sănătate; Tehnologii ale informației în sănătate – e‐Sănătate; Cercetare extensivă în domeniul sănătății; Servicii de sănătate publică și asistență medicală. Câteva din intervențiile cheie propuse în strategie sunt următoarele:

  • Întărirea capacitaţii sistemului naţional de supraveghere a bolilor transmisibile prioritare, de alertare rapidă şi răspuns coordonat;
  • Protejarea sănătăţii populaţiei împotriva principalelor boli care pot fi prevenite prin vaccinare;
  • Asigurarea necesarului de sânge și componente sanguine în condiții de maximă siguranță și cost-eficiență;Reducerea poverii cancerului în populaţie prin depistarea în faze incipiente de boală şi reducerea pe termen mediu și lung a mortalităţii specifice prin intervenţii de screening organizat;
  • Asigurarea unui cadru legislativ şi instituţional favorabil pentru dezvoltarea şi funcţionarea optimală a serviciilor de asistenţă medicală comunitară, intregrate funcţional cu serviciile sociale, adresate cu prioritate populaţiilor vulnerabile din mediul rural, pacienţilor ce necesită servicii de îngrijiri la domiciliu, persoanelor cu dizabilităţi etc.;
  • Asigurarea continuităţii îngrijirilor din asistenţa medicală primară şi integrarea cu serviciile de sănătate comunitare şi cu asistenţa ambulatorie de specialitate (remodelarea pachetului de servicii de asistență medicală primară, cu creşterea ponderii serviciilor de prevenție primară, secundară şi terţiară pentru adulţi si copii, mecanisme de plată bazate pe criterii de performanță);
  • Consolidarea serviciilor clinice ambulatorii, cu creşterea ponderii afecţiunilor rezolvate în ambulatorul de specialitate şi reducerea numărului de cazuri de spitalizare continuă:
  • Dezvoltarea reţelei de ambulatorii de specialitate (asistenţă ambulatorie de specialitate, specialităţi paraclinice, servicii de imagistică, laborator, explorări funcţionale);
  • Creşterea capacităţii personalului medical de a furniza servicii ambulatorii de specialitate în regim integrat cu celelalte niveluri de îngrijiri şi în conformitate cu ghidurile de practică, protocoalele clinice şi procedurile de „parcurs terapeutic” pentru primele 20 cele mai frecvente patologii.
  • Creşterea accesului la servicii de calitate de reabilitare, recuperare, paliaţie şi de îngrijiri pe termen lung, adaptate fenomenului demografic de îmbătrânire a populaţiei şi profilului epidemiologic de morbiditate;
  • Implementarea unei politici sustenabile de asigurare a resurselor umane în sănătate;
  • Dezvoltarea cadrului strategic şi normativ pentru optimizarea resurselor umane din sănătate, atât din aria serviciilor clinice, cât şi din cea a sănătății publice (colaborarea tuturor factorilor implicați în definirea unei strategii a resurselor umane din sănătate, strategie de atragere și retenție a medicilor și asistenților medicali, în special în zone defavorizate, sistem de salarizare bazat pe performanță și competitivitate);
  • Asigurarea formării unui număr adecvat de personal – cu preponderenţă pentru specialităţile clinice deficitare şi de sănătate publică – pentru a acoperi nevoile de personal în domeniile de sănătate prioritare (reformarea programelor de formare în rezidențiat, introducerea de noi specializări / calificări pentru asistenții medicali, formare medicală continuă, inclusiv e-formare);
  • Creşterea sustenabilă a veniturilor destinate sănătăţii (pachet suplimentar de servicii de sănătate, asigurări private de sănătate, cadru normativ care să asigure posibilitatea ieșirii spitalului din categoria instituțiilor bugetare și a organizării ca fundații non-profit sau entități economice, cadru normativ pentru dezvoltarea parteneriatului public-privat în sănătate);
  • Creşterea accesului financiar la servicii de sănătate, odată cu diversificarea serviciilor de sănătate furnizate persoanelor / grupurilor vulnerabile, neasigurate (pachet minimal de servicii de sănătate, restructurarea programelor naționale de sănătate, campanii de informare);
  • Introducerea campaniilor de conştientizare a consumatorilor cu privire la siguranţa şi calitatea medicamentelor generice, la costurile reale ale medicamentelor şi la posibilităţile consumatorilor de a face economii în farmacii, prin alegerea medicamentelor generice;
  • Dezvoltarea suportului informatic necesar gestionării anumitor aspecte esenţiale pentru sectorul de sănătate, utile pentru o mai bună e-guvernare a sectorului şi eficienţă crescută în administrarea sectorului (sisteme sau registre speciale, de exemplu, Registru Național de Dispozitive Medicale, sistem integrat de management al activităților și documentelor pentru uz în Ministerul Sănătății și instituțiile subordonate);
  • Raționalizarea și dezvoltarea spitalelor locale, județene, de nivel regional și național (investiții în infrastructura spitalelor, reabilitarea în scopul creșterii eficienței energetice, construirea și echiparea a trei spitale regionale de urgență – Iași, Cluj, Craiova);
  • Continuarea modernizării infrastructurii serviciilor ambulatorii de diagnostic şi tratament prin reabilitare, dotare / echipare – inclusiv dezvoltarea centrelor de diagnostic şi tratament pentru cancer;
  • Finalizarea extinderii infrastructurii SMURD la nivel naţional (asigurarea de echipaje SMURD la nivel rural pentru creşterea operativităţii și prin participarea autorităţilor locale şi în cooperare cu serviciile de ambulanţă); 

 

PACT 7: Monitorizare și evaluare 

Indicatori și ținte cheie – Orizont 2023 

Direcții de Acțiune 

  • Cheltuieli cu sănătate ca pondere din PIB – țintă 2026: 6.5% din PIB
  • 1.PNG
  • Speranța de viață sănătoasă la naștere până în 2026 (HLY Expectancy at birth): Femei - 61,8 ani; Bărbați - 61,4 ani;
  • Numărul de medici la 100,000 locuitori: Țintă 2023 -- 200 / 100,000.